#1647

08:37 din pacate, ma imbrac gandindu ma cum va fi la pranz, nu la ce temperatura este acum

12:57 a postat Casey

22:37 intodeauna sunt foarte mandra de mine cand imi reusesc lucruri mici, aha-uri de care nu am fost constienta toata viata si pentru care ma felicit acum constant. Cu o urma de regret totusi, ca de ce nu am reusit mai devreme. (Vorbim de ganduri, de lucruri pe care le asimilez sau de care acum imi dau seama, nu de case sau masini)

Asta ca vibe in care ma tot regasesc in ultimul timp.

Asa ca astazi am fost doar trista. Nu pentru ca am mancat prost la pranz, nu pentru ca fusta a fost patata, nici macar ca nu mi-a iesit din prima un task, nici pentru ca am fost iar pe fuga la sala sau ca sunt zile, perioade in care corpul meu oboseste. Ci pentru ca pe cat de mult m-au bucurat oamenii pe care i-am cunoscut in weekend, ok, nu toti si ok, nu toti in aceeasi masura, pe atat m-au speriat si intristat altii astazi. Si e greu sa fii echilibrat si cand treci de la o extrema la cealalta, dar si cand trebuie sa-i intelegi pe toti.

Iar cand dispar cu totul, iara vorbesc de cei buni, tristetea se transforma in amorteala cu urme de durere.