#1705

08:57 a fost o noapte de genul ăla, am dormit ceva, dar mai mult parcă am simțit ca am fost trează

09:43 cateodata chiar imi doresc buzz-ul inapoi. si pe whatsapp

23:13 cred ca am ramas in urma și cu teatrul și cu toate. Dupa hamlet, notabil a fost cine l-a ucis pe tata. Am fost spectatorul ăla care a stat cu ochii mari tot spectacolul, m am uitat dintr o parte într-alta a scenei să nu pierd nimic și m am bucurat de spectacol de parcă l-aș fi făcut eu. E ceva în piesa aia, e foarte greu să descriu ce, căci nu sunt vreun critic și știu ca frumos nu mulțumește pe nimeni, dar totul a fost frumos; actorii, scenografia, cromatica, muzica, privirile, costumele, coregrafia. It melts your heart.

Si nu, nu a fost piesa din care sa inveti 10 lucruri și sa descoperi 5 traume, una in care sa te regăsești sau la care sa contemplezi. A fost povestea altcuiva. Nu intodeauna e despre noi, mai sunt și alți oameni în jurul nostru – cu alte povești, cu alte dorințe și alte nimeriri de-a lungul vieții, și parcă uneori e și mai bine să te dai un pas înapoi și doar să privești căci tu nu faci parte din paginile astea, doar ai avut norocul să ți le citeasca cineva pe un ton frumos.