#1722

15:45 e ciudat ca de fapt, nu imi place tim burton ul nou?

16:36 ce s a intamplat cu emagul care livra a doua zi?

22:01 Parinti, la metropolis. S. m a dus la Mobila si durere, a lui Cristian Ban, se joaca la Sf Gheorghe, am scris atunci ca mi am recapatat increderea in comedia din teatru, am cautat si alte piese, am gasit una sigura in bucuresti, mentionata de mai sus, bineinteles sold out. noroc ca sunt pe grupurile de whatsapp potrivite, am gasit exact singurele doua bilete care s au vandut cu vreo 2 zile inainte, nici nu conteaza, ca pana la urma intram daca doar ne prezentam, dar avem si noi o varsta.

destul cu before. dar inca ceva, la metropolis e bar. si te lasa sa intri cu paharul de vin in sala. asta practic a fost si during 🤓

scenografia la parinti e foarte misto, ce i drept, pe mine ma si cuceresc rapid semnele luminoase / neon. actorii din parinti pare ca au trait exact ce spun. costumele din parinti sunt cel putin pe marimea fiecarui actor. si cum se leaga totul, de la povestire, la schimbarea scenelor, la construirea altui loc, la interpretarea multipla a personajelor si pana la realitatea din care a pornit piesa, toate astea pe mine nu m au lasat sa clipesc. insa ce m-a cucerit, pe langa umorul bun, a fost cat de pierduta s a lasat actrita principala in piesa, la final plangeam si eu, dar plangea si ea, plangea cu ochii rosii si privea asa cum ea ar fi privit in finalul ala si nu actrita.