#1724

11:00 vreme superba, apa calda deloc, uitat de dus colete vinted, luat bluza prea subtire, uitat umbrela, dormit prost de tot

12:30 dupa cum i-am zis si lui M. “de vreo doua luni am o zi plina”

13:14 in ce m-am transformat

22:49 saptamanile astea m am tot trezit in fiecare zi cu cate o provocare. fie ca e vorba de oameni, fie ca e vorba de proiecte, fie ca e vorba de “things to do”. dar nu despre asta vreau sa scriu. gandul asta doar mi a trecut prin minte, caci imi lipseste cumva linistea aia de la inceput de zi. dar na, banuiesc ca e vorba si de chestia aia.. cum ii zicea, adulthood. suna mult mai cool in engleza.

am fost in seara asta la un spectacol, cred ca aici se incadreaza, am fost pentru ca am fost fascinata de o piesa de-a lui, de a regizorului si asta era un spectacol despre o parte din viata lui. si voiam sa stiu mai multe. adica de teorema si de jebeleanu, iar acest spectacol din seara asta era despre acea parte din viata lui in care au fost prezenti tatal si dansul.

e un spectacol facut in memoria tatalui sau si o explicatie a faptului ca a renuntat la drumul ala. va zic sincer, in primele 10 minute incepusem sa cred ca nu e ce trebuie. pe cat de impresionata am fost de tot ce insemna singura piesa pe care am vazut o pusa in scena de el, pe atat de sceptica am fost la inceput. insa ceva s a intamplat si am pus un pas in lumea lui. si a fost destul de wow ce a reusit sa faca cu un povestitor, el, si doi campioni nationali la dansuri sportive.

a fost o povestire intima, el si a cam pus perioada asta a vietii pe tava, spune ca a facut o pentru tata, dar cu siguranta a facut o si pentru el.

mi au placut maxim momentele de dans, nu am fost niciodata atat de aproape de respiratia unor dansatori, mi a placut ca desi putea sa “faca mai mult”, a stiut sa lase cat trebuie ca sa intelegem povestea. mi a placut ca a vorbit de faptul ca dansatorii, pe ring se dau cu parfum deosebit ca atunci cand trec pe langa juriu, sa atraga atentia, si asa a facut si el, de fiecare data cand trecea pe langa noi, mai ca l as fi adulmecat minute in sir, mi a placut ca desi sin realitatea pe care o povestea, tatal lui nu a fost cel mai iubitor om cu mama lui, el nu a ramas cu traumele, ci cu lucrurile bune care au iesit din traumele astea.

tot ce v am povestit era doar context pentru linkul pe care vi l las aici, despre cei doi oameni pe care ii avea prinsi in poster pe perete si la care visa.