Author: Flo

#1724

11:00 vreme superba, apa calda deloc, uitat de dus colete vinted, luat bluza prea subtire, uitat umbrela, dormit prost de tot

12:30 dupa cum i-am zis si lui M. “de vreo doua luni am o zi plina”

13:14 in ce m-am transformat

22:49 saptamanile astea m am tot trezit in fiecare zi cu cate o provocare. fie ca e vorba de oameni, fie ca e vorba de proiecte, fie ca e vorba de “things to do”. dar nu despre asta vreau sa scriu. gandul asta doar mi a trecut prin minte, caci imi lipseste cumva linistea aia de la inceput de zi. dar na, banuiesc ca e vorba si de chestia aia.. cum ii zicea, adulthood. suna mult mai cool in engleza.

am fost in seara asta la un spectacol, cred ca aici se incadreaza, am fost pentru ca am fost fascinata de o piesa de-a lui, de a regizorului si asta era un spectacol despre o parte din viata lui. si voiam sa stiu mai multe. adica de teorema si de jebeleanu, iar acest spectacol din seara asta era despre acea parte din viata lui in care au fost prezenti tatal si dansul.

e un spectacol facut in memoria tatalui sau si o explicatie a faptului ca a renuntat la drumul ala. va zic sincer, in primele 10 minute incepusem sa cred ca nu e ce trebuie. pe cat de impresionata am fost de tot ce insemna singura piesa pe care am vazut o pusa in scena de el, pe atat de sceptica am fost la inceput. insa ceva s a intamplat si am pus un pas in lumea lui. si a fost destul de wow ce a reusit sa faca cu un povestitor, el, si doi campioni nationali la dansuri sportive.

a fost o povestire intima, el si a cam pus perioada asta a vietii pe tava, spune ca a facut o pentru tata, dar cu siguranta a facut o si pentru el.

mi au placut maxim momentele de dans, nu am fost niciodata atat de aproape de respiratia unor dansatori, mi a placut ca desi putea sa “faca mai mult”, a stiut sa lase cat trebuie ca sa intelegem povestea. mi a placut ca a vorbit de faptul ca dansatorii, pe ring se dau cu parfum deosebit ca atunci cand trec pe langa juriu, sa atraga atentia, si asa a facut si el, de fiecare data cand trecea pe langa noi, mai ca l as fi adulmecat minute in sir, mi a placut ca desi sin realitatea pe care o povestea, tatal lui nu a fost cel mai iubitor om cu mama lui, el nu a ramas cu traumele, ci cu lucrurile bune care au iesit din traumele astea.

tot ce v am povestit era doar context pentru linkul pe care vi l las aici, despre cei doi oameni pe care ii avea prinsi in poster pe perete si la care visa.

#1723

10:26 noi lucram pentru paste…

11:15 where is that love?

12:21 voi va dati seama ca e 9 decembrie?

14:38 n-ai cu cine

16:03 soare

18:18 vine o vreme, mai bine zis, o varsta in viata cand uiti ce cadouri ai luat celor apropiati, adica deja am vreo 20 de ani de cadouri pentru mama? sau poate nu chiar 20, anyway, si in jurul craciunului, mai ales, iti pui intrebari, daca ideea aia buna pe care o ai acum, e posibil sa o fi avut si acu 2 ani

#1722

15:45 e ciudat ca de fapt, nu imi place tim burton ul nou?

16:36 ce s a intamplat cu emagul care livra a doua zi?

22:01 Parinti, la metropolis. S. m a dus la Mobila si durere, a lui Cristian Ban, se joaca la Sf Gheorghe, am scris atunci ca mi am recapatat increderea in comedia din teatru, am cautat si alte piese, am gasit una sigura in bucuresti, mentionata de mai sus, bineinteles sold out. noroc ca sunt pe grupurile de whatsapp potrivite, am gasit exact singurele doua bilete care s au vandut cu vreo 2 zile inainte, nici nu conteaza, ca pana la urma intram daca doar ne prezentam, dar avem si noi o varsta.

destul cu before. dar inca ceva, la metropolis e bar. si te lasa sa intri cu paharul de vin in sala. asta practic a fost si during 🤓

scenografia la parinti e foarte misto, ce i drept, pe mine ma si cuceresc rapid semnele luminoase / neon. actorii din parinti pare ca au trait exact ce spun. costumele din parinti sunt cel putin pe marimea fiecarui actor. si cum se leaga totul, de la povestire, la schimbarea scenelor, la construirea altui loc, la interpretarea multipla a personajelor si pana la realitatea din care a pornit piesa, toate astea pe mine nu m au lasat sa clipesc. insa ce m-a cucerit, pe langa umorul bun, a fost cat de pierduta s a lasat actrita principala in piesa, la final plangeam si eu, dar plangea si ea, plangea cu ochii rosii si privea asa cum ea ar fi privit in finalul ala si nu actrita.

22:11 ootd uri, se pare ca mi a tot placut rosul

#1721

14:18 mai rau decat sa fii nedormita, e sa fii nedormita si sa ai si … well ceea ce am aflat ca se numeste gat de lup. pentru ca eu ii spuneam mai degraba … gat intors? jizaz

si un TIL

Ce este torticolisul? Torticolis, loxia sau gatul stramb reprezinta una dintre cele mai frecvente probleme de mobilitate de la nivelul gatului. Denumirea provine din limba latina si inseamna “gat rasucit”. Practic, gatul tinde sa se rasuceasca intr-o parte, provocand inclinarea capului, durere si limitarea miscarilor.

16:32 vlad a observat ca sunt roscata, sa stiti. singurul

17:22 yes

#1719

09:28 nu vreau sa va faceti sperante, dar ia uitati ce se arata in zare

11:52 azi sunt foarte amuzanta

14:00 music

18:53 eu, din pacate, cred, nu sunt genul care face proiectul si apoi implementeaza. eu sunt genul care implementeaza ce are sau ce e urgent si apoi construieste in jurul lui. vorbind despre cum mi am pus o oglinda pe hol, bineinteles

22:36 sa va zic ce am mai aflat despre mine saptamana asta. nu, nu mi-am descoperit vreun talent, nici nu m-am apucat de gatit pentru ca, ce sa vezi, a inceput sa mi placa sa fac asta peste noapte, vreo calitate? nu. ca m-am razgandit si acum mananc dovleac desi nu am mancat 35 de ani? nu. ci ca nu as putea fi niciodata un criminal bun. am vopsit niste blugi ieri alaltaieri si m-am gandit sa o fac de mana, cum s-ar zice si nu la masina de spalat, deci automat am ajuns si in cada cu toata operatiunea. si ce vedeti mai jos, dar pe rosu se joaca cu mintea mea, imi activeaza toate bolile care au legatura cu ordinea si simetria si nu mi dau pace, tot procesul de murdarit, pete mici si dese care acum sunt, acum nu sunt, imi provoaca pur si simplu anxietate si vreau sa ies din camera.

da, am finalizat de vopsit blugii. da, cred ca au iesit aproape negri.

#1718

09:18 mi am dat seama de ce ma duc la birou in fiecare zi. Ca mi e frica sa deschid mailul acasa cand sunt singura in camera

11:14 am avut deja o dimineață prea multă

15:33 trece ziua asta, zici ca i la competitie, nu alta

20:19 v am spus cat urăsc, nu, nu urăsc, cat nu îmi plac oamenii care merg pe trei benzi fără să semnalizeze? La fel de mult, poate chiar mai mult, nu îmi plac oamenii care au același pace cu mine și mergem împreună de parcă ne am cunoaște, dacă mă împiedic, ne și putem lua de mână, ca nu ne desparte nimic

00:27 well, am ras

#1717

09:20 doar mie mi se pare ca are vibe de temu/shein & co?

11:47 am ajuns la nivel in care O ma suna si: “ah, nu voiam sa te sun pe tine, dar daca tot te-am sunat…”

16:10 ce imi place de astia doi in acest caz

18:41 gânduri. O să deschid o rubrică care se va chema “GÂNDURI”

Azi:

  • Tre să scot autocorect ăsta & ce mai e activat de la tastatură, simt ca dacă o duc așa, în câteva luni nu o să mai știu să scriu
  • nu am nimic cu persoanele care isi fac toate exercițiile la același aparat, dar dude, chiar TOATE?
  • Abia aștept să vină Nacho, de data asta foarte posibil să nu l mai las să plece înapoi.
  • Lucrând de acasă, nu am dat seama ca poate aș putea să mi comand air ul ăsta nou, zic și eu
  • Cum văd Jebeleanu, cum dau click, rezerva, cumpără, etc
  • Pe cat de neinvazive mi se par mailurile, pentru ca am notificarile oprite și pentru ca, de obicei, nu se pun lucruri urgente în ele (ma refer în general la spam-uri) pe atat de tare ma enervează un newsletter pe care nu îl vreau în inbox