#1320

09:12 a da sau a nu da scam

10:49 lo siento, pero bad bunny es muy divertido

12:50 i’m a luck girl, v-am mai zis asta ❤

ador FYI-urile

14:00 nu stiu, dar probabil ca da, dar o mai pun o data aici ca e prea ce trebuie

17:05 a luat ziua asta o intorsaturaaaa, mamaamamamama, nici nu va pot povesti, uneori simt ca sunt si datator cu parerea si scut pentru una alta

20:20 pe la mijlocul orei de khai bo, cu alti adidasi, stateam si ma gandeam, nu sunt de vina adidasii defapt, ci cum naiba sa tin in echilibru tot corpul asta pe o talpa de aprox 27 cm si cu fost platfus? M a dezechilibrat gandul, va dati seama. Mai rau ca talpa

#1319

10:50 treaba buna la toamna si aproape iarna, ma rog, nu foarte aproape, este ca se ofilesc copacii si imi intra frumos lumina in camera

11:28 the’re back, sa vedem daca mai sunt amuzanti

12:29 brainstorming in birou pe alegere premii pentru o campanie:

alexandra: dar copii nu se mai joaca ca pe vremuri cu arc si sageti?

gabi: ce arc si sageti, alexandra, batatorul de covoare

13:00 de fiecare data cand ma ridic de la birou ma gandesc ce sa pun la incarcat: mouse, tastatura, casti mici, casti mari, what is going to be this time

14:52 Gabi: auziti, dar voi nu aveti treaba azi? Bogdan: Da’ ce, tu nu poti sa dai si din maini si din gura?

15:54 azi fac 11 ani in smp. pot sa primesc asta?

22:15 voiam sa povestesc putin cum a fost ziua asta acum 11 ani. Sau ce imi aduc aminte caci a trecut ceva timp si nici eu nu mai sunt atat de tanara. Insa in prima zi aici (in agentia in care am un birou si in ziua de azi) mare lucru nu am facut. Nu cred ca stia lumea ce sa imi ceara sa fac, bine, asta era culmea, si prima zi si imediat si taskuri? Am ajuns, m-am asezat la birou si mi-a parut totul atat de nou, peste puterile mele, atat de mult de asimiliat incat la 6 m am intalnit cu andrei si am baut o limonada ca sa mi vars oful. El era incantat, eu eram pe puctul de a plange, atat de speriata si atat de hotarata sa nu ma mai intorc a doua zi. Sa fie clar, problema era la mine, prea necunoscatoare in ale lumii, nu stiam cum sa abordez oameni si spatii, as fi fost mai multumita sa traiesc in linistea mea decat sa ma arunc in provocari si sa mi deschid mintea.

Dar dupa o ora jumate, sa fi fost doua, ma suna Dan, inca la birou, sa ma roage sa ma intorc pentru ca avea nevoie de o simulare pentru un pitch – el era deja de o luna pe treaba si in ziua aia mi-a spus buna, dar apoi l-am vazut mai deloc. Sa ma intorc??!? In locul in care nu voiam sa ma intorc nici macar in urmatoarea zi, tu vrei sa ma intorc acum?? La 8 seara?? Si pentru ca nici nu stiam sa zic nu, dar nici nu stiam ce vreau, m-am intors intr un birou open space aproape gol acoperit cu albastru, asta era nuanta in etajul pe care il ocupam pe mosilor vechi, un Dan imbracat in negru, ii tin minte si acum paltonul si cred ca un Traian imbracat cu o camasa albastra care avusese eveniment si la 8 iesea la o tigara pe balcon.

Ce s a intamplat?

Avem nevoie de o simulare de outfit.

De outfit. Cum sa fie?

Pai asa si asa si asa si poate asa.

Aha. Si cum o fac?

Nu stiam ce fac acolo. Nu stiam ce fac la ora aia acolo, nu stiam ce fac la job ul asta, nu stiam ce am de facut si nici ce o sa fac vreodata in viata. Dar ceva s-a intamplat atunci. O caldura si un “nu e sfarsitul lumii” au venit dinspre Dan, eu am reinvatat sa trag aer in piept si sa respir si … am facut cea mai tare simulare de outfit ever, am castigat si pitchul si … daca ar fi fost asa, am fi fost cu totii intr un film american prost. Dar nu.

Simularea nu a fost tare – am desenat ceva de mana, inca nu ma ducea capul ca pot face chestia asta in photoshop, chestia si mai misto e ca nu stiu sa desenez. Deci nu imi aduc aminte daca poza desenului meu pe hartie a ajuns in prezentare. Si nici nu cred ca am castigat pitchul. Si am si ajuns pe la 10 acasa.

Insaaaa, ce vreau eu sa zic este ca a doua zi m-am intors zambind hotarata sa mai incerc cate un desen doua si dupa 11 ani, zambesc si mai mult, dar m-am lasat de desenat.

#1318

10:50 eu ii dau card la worldclass, ea imi da scam, Bogdan, 31 oct

11:11 fiind halloween, alexandra s-a costumat. In ce?

14:02 ceasornicarie? where? dorobanti, floreasca, victoriei?

15:25 am ajuns in momentul in care dau search pe stock cuvantului cheie “christmas”

19:11 doamne fereste, ce e cu noaptea asta la 6, ce e cu haosul asta la sala, ce e cu tot chatul care a luat foc pe toate canalele si mai important ce e cu preturi de 40 de lei pentru schimbare baterie ceas

22:22 din seria #candosamigasescapartamentdoamneferestecatpoatesamiia

#1317

13:41 urasc firimiturile, dar nu pot renunta inca la crackersi

15:43 dupa cocean avem couture

17:24 avem un bec care licarie in birou si …”simt” ca mi se zbate ochiul

23:40 vroiam sa scriu ceva cheesy si poate chiar putin meaningful, dar parca nu azi sau la ora asta. Ma gandeam totusi ca am ajuns la jumatate la discover weekly si sunt cam dezamagita. Noroc cu cele doua ore de “ai grija la respiratie, Florina”, da, eu spunandu-mi mie, mi-au mai dat un pic de bine. Nu si faptul ca nu am gasit un avocado ready to eat, dar stai, ca mi-a iesit salata buna. Reteta mai jos:

Salata deja spalata la punga – economisit 5 minute, checked, rosii cherry ca au gust – cei-i drept cu sare piper si ulei de masline, ah, si nu in salata, ci pe o farfurie langa, apoi, mix seminte, telemea vaca, branza burduf, cascaval de la tara, mandarine. Ulei de masline si sare. Humus langa. Nu in salata, niciodata. Sunt sigura ca am uitat ceva, dar nu stiu ce acum. Oricum, iese si asa. Nu mai stiu daca v-am spus secretul unei salate reusite, daca nu, atunci va mai tin putin in suspans, daca da… atunci inseamna ca il stiti.

#1315

15:45 vorbind despre calendarul ortodox crestin cu Juj: ti ai pus si tu unul pe perete? Sa stii cand sa nu speli?

Pisi este calendarul meu

16:39 the cutest boy alive

00:00 Dragos: nu gasesc niciun pulover sa-mi placa asa ca ma duc la un curs sa invat sa mi fac unul

#1314

07:49 nu am o problema cu dresurile asta subtirele, le inteleg si pe ele, firava viata, dar sa cedezi imediat ce am finalizat procesul meticulos de imbracare este sfidare. Ce vrei sa mi spui? Ca e prea dimineata, ca nu ai chef azi, ca toate minutele alea in care m am straduit sa nu agat cu o unghie sund in zadar

08:18 tipa de la receptie de la sanador, etajul 8 vorbeste singura: nu merge codul asta, ce are imprimanta asta, ce s-a intamplat aici, e simpatic sa vezi o persoana in lumea ei

11:20 ce vreau sa va zic este ca aici iti poti face salata

12:07 TIL ca anestezia este influentata de cafea. colegii mei stiau deja

14:26 bogdan lucrand la niste headere: “mi-e si rusine si sa scriu cocktailuri pe astea”

15:38 megusta

17:56 deci sa va mai zic de una alta de micile provicari mentale ale zilei. Ajung la sala, imi pun in ordinea dezbracarii lucrurile in dulap si incerc sa iau din fiecare ce am nevoie tocmai ca sa nu trebuiasca sa le dau iar jos din dulapiorul ala – din geaca carcasa de la casti caci se presupune ca le am in ureche, din geanta echipament, din portfard elastic de par, din portofel card de sala, din adidasi soseste si asa mai departe. Toate astea se presupune ca le fac cand ajung la timp la clasa. Ca de obicei, ajung cu 5 minute inainte sau 5 minute dupa, cam astea sunt minutele si arunc tot in vestiar, doar sa am echipament si apa dupa mine, nu mai conteaza card de inchidere, telefon, par & co. Dar astazi, ajung la timp. Si imi pun si hainele pe umeras, nu alta, sa nu ma deochiati, si astazi scot si adidasi si sosete si elastic de par si card, cu crema de maini nu m am dat ca in rest.. boboc. Inchid. Complet tot, complet, aranjat, timp ok. Fac doi pasi, ma opresc, ma uit in gol, nu am prosop.

20:01 stii ca ai ajuns bogat cand nu mai ascuti creionul de buze, iti iei altul direct