11:33 sevdaliza
13:10 florina: eu uneori chiar cred ca imi puteti citi gandurile cand vine vorba de chestiile astea de la munca. gabi: deci e vina noastra ca nu implementam corect feedbackul.
19:20 pana la ora asta aveam sa aproape scap telefonul de vreo 3 ori. Dar l-am scapat doar o data. E fara husa zilele astea, btw, imi place sa l simt gol si firav, sa simta nevoie de mainile mele puternice si de degetele mele indemanatice. Ma rog, mai putin puternice si mai putin indemanatice azi. Revenind, plec partial nervoasa pentru ca plase de tantari si drumuri acasa si pe scarile poleite cu gresie de calitate indoielnica din sediu – KABAM! Cu fata in sus. O fi fost pisica intr-o viata anterioara. Nimic pe fata, nimic pe spate, nimic pe camera. In interior nu pot vedea. Alexandra a facut si o gluma
L-am ridicat, am scris mesajul de mai sus si mi am vazut de nervi mai departe. Ajung la plase, plang putin in interior ca urasc plasele de tantari si tot ce inseamna ele, dar ma adun ca am si eu o varsta si ma duc mai departe, adica la sala
Ajung la sala cu trotineta, bine, aproape de sala ca a intervenit o zona dinaia rosie care iti opreste bateria si nu o poti lasa pe acolo, o prostie, in fine, ajung in vestiar, arunc totul in casuta aia mica asa cum fac de obicei, incerc sa blochez, nu mi merge cardul, dau sa scot totul din casuta aia mica sa mut in alta pe care sa o pot inchide, cand trag de toate alea vad cum vine si telefonul meu de pe undeva din spate, parca se dadea pe tobogan, il si vad pe gresia din vestiar, chiar ma gandeam, a rezistat o data, nu are cum sa mai reziste inca o data, o sa planga cu toate cele 3 camere. Buuuut, my indemanatice maini l au prins si eu am putut sa respir din nou.
00:58 si
LITMOSE 