#284

12:45 ziua 284 e prima din an

12:46 new years eve resolutions #1 – nu mai fac cate 10 poze aceleasi cladiri/flori/persoane

17:35 new years eve resolutions #2 – foloseste toate hainele din dulap

20:17 abia astept sa inceapa munca, sa nu mai beau in fiecare zi

#283

00:11 coronavirus m-a ajutat sa economisesc

00:12 coronavirus m-a invatat sa imi prind parul mai des

00:13 thank you, coronavirus, for giving me the space I always wanted

10:04 am pus cobra kai pe netflix, oh my god, adolescenta mea

17:10 no alchool till now, 31 decembrie, must be something in the air

21:17 and “thank u”, coronavirus, pentru acest an fara city break-uri

#280

16:58 ziua asta a fost super plina. ce misto e sa traiesti ziua, intre 9 si 18, afara. sa vezi lumina soarelui, sa ai chef sa faci lucruri pentru tine

17:26 this is pretty funny – e pe netflix

17:27 m-am gandit sa exersez condusul intr-un bucuresti aglomerat si sa il strabat de la un capat la altul, cum altfel, decat ducandu-ma la cumparaturi. totul bine si frumos, drum lin pana la marea provocare, parcarea. gaseste loc, gaseste loc in care sa stii sa parchezi. dupa cateva ture prin parcare, rasare un loc, na, lumea vine la cumparaturi, dar mai si pleaca. si parchez cu spatele, frumos, aproape perfect, doar ca na, prea aproape de masina din stanga, asa ca mai dau o data in fata, in spate, ma trec caldurile, hai ca imi iese, ma agit, ma enervez, cand la geam apare o batrana cersetoare cu un copil care ar fi trebuit sa ma impresioneze si imi bate in geam in timp ce ma straduiam sa nu intru nici in fordul urias din spate. ca na, nu am dat si eu de un loc cu un gard. asa ca, din bacate, am rabufnit: “nu vezi ca ma chinui sa parchez?” cred ca m-a auzit, aveam geamurile inchise, dar mi-a citit pe buze, inca nu imi pusesem masca. so, don’t mess with me while parking.