1. m am imbracat ca si cum as fi bronzata and i m not
2. m am gandit si uneori am impresia ca ii fac de ras pe colegii mei in call uri, parca il si aud ( de multe ori chiar il aud ) pe bogdan cum zice: omg mom stop embarrassing me!
20:49imi fac un dus si vin. da, sigur, daca dusul meu inseamna sa incalzesc apa in toate dispozitivele doar ca sa fie calda si na, sa ma spal si pe cap, atunci, sintagma claaaar, nu inseamna repede
20:50 also today. vreau deja sa cer scuze oamenilor pe care i-am postat mai jos, mai degraba fara acordul lor in prealabil
20:12 si apoi ziua a luat o razna si uita ne acum, aici, la sala, unul mai terminat ca altul, dar impreuna pentru ca, nu-i asa, ne uneste stresul si suferinta, durerea si pozele in oglinda
18:37 de cateva zile am inceput sa tin un fel de “jurnal” cu ce mananc in chat gpt, adica eu ii scriu ce mananc si el caluleaza saracul toata ziua calaorii.
ce concluzii am pana acum, pe langa faptul ca oau, constientizezi ce bagi in corp, pardon, in templu, da, si asta: dar chatie greseste calculul de kcal chiar daca ii trimit poza cu ambalajul produsului si sincer, daca as vrea ca cineva sa greseasca, well as putea sa tin jurnalul asta in notes si sa gresesc chiar eu.
e “instruit” sa fie a good guy, asa ca daca depasesc caloriile alocate zilnice imi zice destul de prietenos, e ok, ai avut o zi mai wild, maine o sa fie mai bine. si ce ma gandeam este ca nu sunt obisnuita sa exista acest ok, maine o sa fie mai bine. totul sau nimic. acum ori niciodata. astfel ca l-am intrebat, chatie, totusi vazand aceste pattern uri de consum din ultimele zile, cand o sa vad totusi rezultate. si atunci am inteles – 4 saptamani pentru 2 kg in minus e ca si cum mi-ai zice, o sa iti dau o prajitura in septembrie, adica departe frate.
10:35 m am trezit de doua ore jumate, am incercat mai devreme, dar melatonina mi-a dat greu de dus azi, a trebuit si sa ma intorc pana acasa, noroc ca am dat de cel mai ilegalist sofer de uber, sa mut o intalnire si sa ajung aici unde sunt acum, fara sa fi baut macar o cafea, caci mi se va lua sange pentru analize, daaaaar ce e oau, de fapt, este sala de asteptare din clinica, zici ca sunt intr-un film.
80% dintre oamenii din sala de asteptare aveau 60+. o doamna de 78 o invata pe alta de 67 cum sa si aranjeze proteza seara si nu numai. intre timp intervine o a treia, aici doar aproximez 70 de ani, vaaaai, ce tunsoare frumoasa aveti, catre cea de 78, foarte tinereasca. da, am facut o la frizer. 10 minute mai devreme, doamna de 70 intrebase tare in sala, azi e 10 sau 9? zic 10. si ea ma intreaba, iulie?
dupa alte 10 minute doua doamne mai “tinerele” care vorbeau non stop despre orice, isi aduc aminte ca stau de prea mult timp in sala de asteptare si incep sa tipe. jur. se ridica amandoua si se duc catre usa cabinetului unde erau asistentele. nu sunt bagate in seama de prima data asa ca la urmatoarea deschidere de usa incep iara: noi asteptam aici de ore intregi. ma rog, se pare ca era o ora cu totul si ele oricum venisera cu o jumatate de ora inainte de programare.
e chemata una dintre ele, la plecare ne a spus si la revedere, nu zic, doamna educata, apoi sunt chemata eu si doamna cea de a doua incepe sa strige mai incet caci nu mai avea sustinere, dar cerea explicatii: de ce asteapta de atata timp, nu este corect, de ce se mai fac programari daca nu se respecta, stiti voi, ce se spune in astfel de situatii. asistenta cedeaza, spuneti mi, cum ca cheama. xulescu. doamnă, ati mutat programarea pentru peste 20 de minute