10:53 pe 1 ianuarie se pun in vanzare biletele la metropolis. Parinti pe 11 si 19 ianuarie
19:16 nu am avut energie, iar ziua asta dureaza deja de prea mult timp
22:57 amr nimic ca a ajuns bestia
23:00 mi a placut mult catania asa ca las aici statice si pe insta in miscare
10:00 AMR 1 zi
14:55 am reusit intr o ora de drum pe tren sa rezolv cu 90% dintre cadourile de craciun. m am cam linistit
21:39 music
17:45 toate glumele despre bogatii din taormina m-au tinut ocupata azi. si obosita
21:17 sunt doua tipuri de florina: eating crust of the bread or eating core of the bread
11:33 ce haos frumos
12:00 doar asa, un reminder cu ajutorul lui Mandruta, din pacate. cand te loveste realitatea cu adevarat. si ce conteaza, de fapt
12:01 muzica si ceva artsy
16:35 AMR 4
20:16 acum 10 ani cand am vazut asta, 10 sau cat erau, si nu numai asta, ci toate scenele de genul asta, in care te imprietenesti, ma rog, aproape te imprietenesti, vorbesti, povestesti cuiva viata ta mi s ar fi parut si mi s a parut doar o scena de film menita sa ne amuze si poate mai avea vreun scop in actiune, dar ACUM, daca nu fac asta oriunde si oricand pare ca nu mi am trait viata la maximum
13:01 spam
11:00 vreme superba, apa calda deloc, uitat de dus colete vinted, luat bluza prea subtire, uitat umbrela, dormit prost de tot
12:30 dupa cum i-am zis si lui M. “de vreo doua luni am o zi plina”
13:14 in ce m-am transformat
22:49 saptamanile astea m am tot trezit in fiecare zi cu cate o provocare. fie ca e vorba de oameni, fie ca e vorba de proiecte, fie ca e vorba de “things to do”. dar nu despre asta vreau sa scriu. gandul asta doar mi a trecut prin minte, caci imi lipseste cumva linistea aia de la inceput de zi. dar na, banuiesc ca e vorba si de chestia aia.. cum ii zicea, adulthood. suna mult mai cool in engleza.
am fost in seara asta la un spectacol, cred ca aici se incadreaza, am fost pentru ca am fost fascinata de o piesa de-a lui, de a regizorului si asta era un spectacol despre o parte din viata lui. si voiam sa stiu mai multe. adica de teorema si de jebeleanu, iar acest spectacol din seara asta era despre acea parte din viata lui in care au fost prezenti tatal si dansul.
e un spectacol facut in memoria tatalui sau si o explicatie a faptului ca a renuntat la drumul ala. va zic sincer, in primele 10 minute incepusem sa cred ca nu e ce trebuie. pe cat de impresionata am fost de tot ce insemna singura piesa pe care am vazut o pusa in scena de el, pe atat de sceptica am fost la inceput. insa ceva s a intamplat si am pus un pas in lumea lui. si a fost destul de wow ce a reusit sa faca cu un povestitor, el, si doi campioni nationali la dansuri sportive.
a fost o povestire intima, el si a cam pus perioada asta a vietii pe tava, spune ca a facut o pentru tata, dar cu siguranta a facut o si pentru el.
mi au placut maxim momentele de dans, nu am fost niciodata atat de aproape de respiratia unor dansatori, mi a placut ca desi putea sa “faca mai mult”, a stiut sa lase cat trebuie ca sa intelegem povestea. mi a placut ca a vorbit de faptul ca dansatorii, pe ring se dau cu parfum deosebit ca atunci cand trec pe langa juriu, sa atraga atentia, si asa a facut si el, de fiecare data cand trecea pe langa noi, mai ca l as fi adulmecat minute in sir, mi a placut ca desi sin realitatea pe care o povestea, tatal lui nu a fost cel mai iubitor om cu mama lui, el nu a ramas cu traumele, ci cu lucrurile bune care au iesit din traumele astea.
tot ce v am povestit era doar context pentru linkul pe care vi l las aici, despre cei doi oameni pe care ii avea prinsi in poster pe perete si la care visa.
10:26 noi lucram pentru paste…
11:15 where is that love?
12:21 voi va dati seama ca e 9 decembrie?
14:38 n-ai cu cine
16:03 soare
18:18 vine o vreme, mai bine zis, o varsta in viata cand uiti ce cadouri ai luat celor apropiati, adica deja am vreo 20 de ani de cadouri pentru mama? sau poate nu chiar 20, anyway, si in jurul craciunului, mai ales, iti pui intrebari, daca ideea aia buna pe care o ai acum, e posibil sa o fi avut si acu 2 ani
15:45 e ciudat ca de fapt, nu imi place tim burton ul nou?
16:36 ce s a intamplat cu emagul care livra a doua zi?
22:01 Parinti, la metropolis. S. m a dus la Mobila si durere, a lui Cristian Ban, se joaca la Sf Gheorghe, am scris atunci ca mi am recapatat increderea in comedia din teatru, am cautat si alte piese, am gasit una sigura in bucuresti, mentionata de mai sus, bineinteles sold out. noroc ca sunt pe grupurile de whatsapp potrivite, am gasit exact singurele doua bilete care s au vandut cu vreo 2 zile inainte, nici nu conteaza, ca pana la urma intram daca doar ne prezentam, dar avem si noi o varsta.
destul cu before. dar inca ceva, la metropolis e bar. si te lasa sa intri cu paharul de vin in sala. asta practic a fost si during ðĪ
scenografia la parinti e foarte misto, ce i drept, pe mine ma si cuceresc rapid semnele luminoase / neon. actorii din parinti pare ca au trait exact ce spun. costumele din parinti sunt cel putin pe marimea fiecarui actor. si cum se leaga totul, de la povestire, la schimbarea scenelor, la construirea altui loc, la interpretarea multipla a personajelor si pana la realitatea din care a pornit piesa, toate astea pe mine nu m au lasat sa clipesc. insa ce m-a cucerit, pe langa umorul bun, a fost cat de pierduta s a lasat actrita principala in piesa, la final plangeam si eu, dar plangea si ea, plangea cu ochii rosii si privea asa cum ea ar fi privit in finalul ala si nu actrita.
22:11 ootd uri, se pare ca mi a tot placut rosul
LITMOSE 