#169

11:20 la expirat in vama pe un sezlong. La intrare pe o masa sta un pulverizator cu spirt pentru dezinfectare – intri, iesi, sa avem. Vad cum se apropie 2 adolescenti in pas alert, unul mai blond ca celalalt, ambii cu aceeasi freza, cu ochelari aviator type. Se vede ca sunt frati. Unul poate la 17, celalalt la 12. Dau sa intre incoace, dar se opresc mai intai sa se dezinfecteze. Cel mare pulverizeaza spirt pe mainile amandurora, pe parul lui fratisu’, se intoarce si cu spatele, ce mai, dus in toata regula. Apoi cel mic intinde si punga de chipsuri slash pufuleti slash chestii dinalea ce eu nu mai pot manca pentru ca … varsta. Dau cu spirt si pe punga. Apoi cel mare ridica sticla de desperados de o pusese jos si pulverizeaza muuult spirt si pe ea. Ca doar nu s-a dezinfectat pe maini si pe fratisu ca sa bea dintr o sticla murdara si acoperita cu covid. Ok. Cred ca in acest moment erau total dezinfectati amandoi, cu atatea pulverizari vantul mi a adus si mie niste spirt. Cel mare, hotarat si cu miscari apasate, dar si mandru de procesul indeplinit, lasa puleverizatorul la locul lui, si pleaca mai departe pe strada spre destinatia lui pe care cu siguranta o hotarase de mult timp. Brad Pitt-ul cel mic, in schimb, se hotaraste ca punga nu e dezinfectata suficient, face un ocol pe langa fratisu, urca scarile alert, sare dupa puverizator si mai stropeste punga cu spirt de vreo 10 ori. goneste impacat si repede dupa fratisu, in pas alergator.

15:33 imi deschid vault pentru calcan

15:39 You’re such a babe, even as a ghost. A

19:00 sa va mai povestesc una simpla pe ziua de azi. Acum 2 zile am fost sa ne impletim niste codite, niste ate in par la o doamna pe marginea drumului. Cand am ajuns la cazare, printre creme de plaja, ochelari de soare, nisip si scoici, gasim o bratara de la doamna asta, cumva agatata cat am stat acolo pe marginea drumului, cumva “furata” de geanta. Asta s-a intamplat in day one. Ziua urmatoare, V se simte vinovata si se duce sa-i spuna doamnei ca i-a luat bratara. Si ca o sa o inapoieze, doar ca nu o are acum la ea pentru ca a uitat-o. Good. Doamna nu s-a alarmat, chiar a spus ca o putem pastra si ca e ok. So this was day 2. Day 3 – “am uitat bratara, cred ca e a dumneavoastra, am verificat incuietoarea, dar v-o aduc inainte sa plecam.” Doamna la fel de relaxata. Acum 20 de minute ne urcam in masina “si? Pe unde o luam catre doamna cu bratara?” Ok, stanga, dreapta, stanga. Coboara sa-i duca bratara, nu o gaseste. Ah, a cazut la cazare cand am pus bagajele. Hai inapoi. Trebuie sa o luam si sa o aducem doamnei. Ok, mergem inapoi. Iar pe strazile cu sens unic, cu gropi, fara asfalt. Gaseste bratara in curte, in iarna. Hai sa o ducem. Am avut noroc sa o si gasim la locul ei pe trotuar. Altfel trebuia sa o puna sub o piatra. In sfarsit, bratara din sfoara a ajuns la proprietar. Ce-o fi zis: “femeia asta vine in fiecare zi sa-mi spuna ca are o bratara care e posibil sa fie a mea, ma tot ameninta ca o aduce, eu nici nu o vreau, are si niste combinatii de culori nu foarte dragute, de ce nu ma poate lasa sa traiesc?”